Christos Poulis: subîncărcarea țesuturilor, o problemă în prescrierea de exerciții
Prescrierea de exerciții și gradul de încărcare a structurilor după o accidentare, ca parte din procedura de recuperare a unui sportiv de performanță, joacă un rol important în revenirea pe teren.
Din observațiile lui Christos Poulis, fizioterapeuții tind să subîncarce țesuturile pe parcursul procesului de recuperare, spre deosebire de preparatorii fizici care tind să încarce prea mult. De multe ori, această abordare vine din faptul că preparatorii fizici nu au atât de multe cunoștințe sau experiență în ceea ce privește partea medicală a unui proces de recuperare.
În ceea ce-i privește pe fizioterapeuți, aceștia tind să aleagă subîncărcarea din teama/dorința de a nu leza din nou țesuturile. Dar cum profesia a evoluat, importanța încărcării țesuturilor a crescut, iar ca recomandare, Christos Poulis propune adaptarea corectă în practica de zi cu zi, în funcție de tipul accidentării și specializarea atletului.
Kinesiofobia și rolul tratamentului în viziunea lui Christos Poulis
Kinesiofobia (frica de mișcare) poate crește rata reaccidentărilor la sportivii de performanță, în momentul în care aceștia reiau activitatea.
Pentru a ilustra mai bine situația, Christos Poulis dă exemplul unui atlet care revine la antrenamente sau la joc. Pentru acest sportiv, nu doar teama de contact pe teren este factorul care trebuie luat în considerare, ci și că atletul ar trebui să aibă o prioconcepție și o facilitare adecvată în cadrul lanțurilor musculare.
În această situație, ajută foarte mult ca fizioterapeutul să studieze metodele de antrenament pentru a crește forţa și capacităţile unui pacient dar și să dețină cunoștințe despre metodele de intervenţie folosite pentru tratarea patologiilor și sunt se aplică împreună cu abordarea fizioterapieutică, lucru care ar îmbunătăţi semnificativ practica clinică.
Christos Poulis despre specialiștii români în fizioterapie
Poulis luat prima dată contact cu fizioterapeuţii din România în 2013 și deși cunoștinţele de bază ale fizioterapeuţilor erau destul de bune, modul de practică era diferit de ceea ce știa el pana atunci, din cauza separării între fizioterapeuţi și kinetoterapeuţi.
În prezent, această specializare a evoluat pentru că astăzi sunt mult mai mulţi specialiști compleţi care pot trata prin mai multe tehnici și metode un pacient, lucru la care a contribuit și el prin înfiinţarea conceptului Rockford Kinesiology, la care a Christos Poulis a contribuit din postura de co-fondator.
Rockford Kinesiology are ca scop instruirea fizioterapeuţilor în ceea ce privește tehnici de ţesut moale și prescriere de exerciţii pe baza unui raţionament clinic. Două din recomandările lui Christos Poulis sună așa:
- Terapeuții trebuie să fie deschiși, să-și cunoască limitele și să nu fie părtinitori doar unei metode ca soluție universală.
- Terapeuții trebuie să dețină cunoștințe de bază solide și apoi să aleagă o nișă sau o metodă preferențială, dar fără a se limita la un singur concept.
În concluzie, profesia noastră este într-o continuă evoluţie și este necesar pe cât posibil să fim la curent cu cercetarea. Mai mult, la fel de important, trebuie să înţelegem tratamentul patologiilor din mai multe perspective ale echipei medicale. Și nu în ultimul rând, este esențial să ne formăm un raţionament clinic pe cunoștinţe de bază solide.