Scolioza și operația de scolioză
Scolioza cea mai obișnuită, dacă o putem numi așa, cea întâlnită cel mai des în consultații, este scolioza idiopatică (idiopatic înseamnă de cauză necunoscută). Știința medicală nu a descoperit până în acest moment care sunt factorii determinanți ai apariției scoliozei.
Apropo de folclorul medical, de lucrurile care se rostogolesc ca un bulgăre de zăpadă: cu siguranță că scolioza nu e provocată de statul strâmb în bancă la școală, de căratul unui ghiozdan greu, nu este produsă de sporturi, sporturile nu produc scolioză (de exemplu, gimnastica ritmică).
Tratamentul scoliozei se bazează pe 3 piloni, în funcție de cât de severă este scolioza respectivă:
- Kinetoterapie
- Corset
- Chirurgie
În mod tradițional, o scolioză până în 30 de grade beneficiază de tratament kinetic, între 30 și 50 beneficiază de corset plus tratament kinetic, peste 50 de grade beneficiază de chirurgie. În prezent, lucrurile s-au schimbat și intervalele sunt 0-20, 20-40, respectiv peste 40 de grade.
Când se recomandă operația de scolioză?
Aceste numere vin dintr-o observație simplă: o scolioză sub 30 de grade la vârsta adultă nu va evolua, când pacientul ajunge la maturitate osoasă acea scolioză stagnează. La peste 50 de grade la vârsta adultă, după terminarea creșterii, scolioza va evolua.
Din acest motiv se operează scoliozele peste 50 de grade: pentru că acestea vor evolua și vor ajunge la unghiuri care pot genera tulburări respiratorii care probabil că vor scurta durata de viață a pacientului. Un pacient care are o restricție respiratorie va face infecții respiratorii mai severe ca populația generală.
Operația de scolioză la copii este începutul vieții
Până în momentul chirurgiei, viața pentru unii dintre copiii cu scolioză poate fi extrem de complicată. Este foarte importantă comunicarea cu pacienții și cu părinții lor pentru a înțelege că impactul emoțional provocat de scolioză este extrem de serios și copiii suferă.
Scolioza nu este operată pentru că pacientul nu respiră bine, acolo se ajunge la 70-80-90 de grade (o scolioză foarte severă). Pacientul este operat pentru că asimetria provocată de scolioză duce la un deficit estetic foarte important iar impactul asupra încrederii, propriei imagini și a stimei de sine este foarte mare.
Operația de scolioză la copii nu este chirurgie estetică, este corectarea unei deformări. Aceasta nu îmbunătățește și nu modifică ceva normal (cum fac chirurgii plasticieni), ci corectează o patologie, dar rezultatul final duce tot la creșterea calității vieții, atât a celei psiho-emoționale cât și în general.
Tratamentul scoliozei este un drum, iar la capătul drumului poate fi vindecarea sau chirurgia. Pacientul și familie trebuie să știe și să înțeleagă acest lucru de la bun început. În momentul în care aceștia discută cu cel care se va ocupa de tratamentul conservator, aceștia ar trebui să primească această informație.
Rezultatele tratamentului conservator nu pot fi garantate, nu există un pronostic precis iar la finalul drumului s-ar putea să se ajungă la operația de scolioză.
Perioada de recuperare după operația de scolioză
Un copil care a urmat un tratament conservator înainte de operația de scolioză și a avut un terapeut care a știu să-i explice ce înseamnă operația va avea o evoluție postoperatorie mai rapidă către viața normală. Mai mult, pacientul va reuși mult mai repede să învețe exercițiile care îl vor ajută să parcurgă mai ușor cele câteva luni până la revenirea la potențial maxim.
Cu cât o scolioză este mai severă, cu atât evoluția post-operatorie va fi mai lungă. În medie, spitalizarea este de 8 zile, după care urmează 2-3 săptămâni de recuperare intensivă (în fiecare zi).
Recuperarea începe de a doua zi după operație, la patul pacientului, dar acolo e vorba mai mult de mobilizări prin care copilul se obișnuiește cu noua poziție a coloanei și cu rigiditatea relativă postoperatorie (datorită contracturii musculare dată de disecție, de trauma chirurgicală). După externare, începe recuperarea specifică.
Dacă pacientul a trecut prin terapie Schroth înainte de operația de scolioză, îi va fi foarte ușor să învețe noile exerciții, care posedă un grad ridicat de complexitate. Așadar, evoluția este oarecum diferită și în funcție de ce s-a întâmplat preoperator.
Rolul fizioterapeutului pentru un pacient care va trece prin operația de scolioză este la fel de important ca la un pacient cu scolioză care a fost ajutat și vindecat prin fizioterapie. Un terapeut bun va pregăti pacientul pentru chirurgie din punct de vedere fizic și emoțional și îi va oferi toate elementele prin care va trece mai ușor peste etapa chirurgicală.
În concluzie, faptul că un copil stăpânește deja exercițiile Schroth va duce la o evoluție mai bună în postoperator. După această perioadă de 2-3 săptămâni, exercițiile pot fi făcute acasă sau într-o clinică de specialitate. Undeva între 3 și 6 luni, pacientul este vindecat și fizioterapia poate fi întreruptă. Numai atunci pacientul poate începe transferul spre zona de sport.