Acest aspect oferă o notă fascinantă tendoanelor, prin structura lor și prin faptul că sunt destul de dificil de tratat.
Tendinopatiile și durerea anterioară a genunchiului
Tendinopatia tendonului patelar apare întotdeauna la bărbații tineri care practică sporturi în care săriturile sunt o componentă predominantă. Deci dacă cineva în vârstă de 60 de ani se plânge de durere anterioară a genunchiului, aceea nu va fi un caz de tendinopatie patelară. Va fi altceva, o altă afecțiune, dar cu siguranță nu tendinopatie patelară.
Mai mult, din unele studii axate pe distribuția durerii din perspectiva palpării și a simptomelor la nivelul genunchiului, pe pacienți cu osteorartrită la genunchi (gonartroză), a reieșit că peste 40% din cei evaluați vor acuza durere la nivelul tendonului patelar la palpare când afecțiunea lor este gonartroza.
Așadar, localizarea este similară, dar nu putem pune un diagnostic doar după locul în care apare simptomul.
Diagnosticul în tendinopatii
Nu toate tendoanele sunt construite la fel. Există așa-numitele tendoane poziționale, ca de exemplu coafa rotatorie și există tendoane care funcționează ca arcuri, de exemplu cele din membrele inferioare, precum tendonul lui Ahile, deci acestea absorb și eliberează energie.
Pentru a pune un diagnostic unei tendinopatii, trebuie stabilit exact dacă durerea este provocată și dacă are o relație liniară cu nivelul de încărcare aplicat țesutului.
De exemplu: un individ va resimți mai multă durere în tendonul lui Ahile după executarea unei sărituri înainte, decât după o singură ridicare de călcâi. Pe când în cazul sindromului dureros patelofemural, un individ poate resimți durere dacă execută o extensie de genunchi o singură dată, din poziția de așezat pe scaun.
De asemenea, trebuia evaluat istoricul pacientului, istoricul încărcărilor pe țesutul respectiv și în unele cazuri, trecutul clinic. Adică unele evaluări vor fi bazate și pe cunoștințe și raționament clinic.
Tratamentul și terminologia tendinopatiilor
Conform dovezilor științifice, nu există inflamație așa cum obișnuiam noi să credem, așadar termeni precum tendinită, tendinoză sau tenosinovită nu exprimă întreaga imagine de ansamblu. Acestea nu descriu în totalitate afecțiunea și toate simptomele unei tendinopatii.
Există o convenție printre experți și specialiști care spune că termenul care trebuie utilizat este acela de tendinopatie. Sau, dacă vorbim de entezele tendonului (punctele de inserție ale tendonului pe oase), numele corect al afecțiunii va fi entezopatie.
Mai mult, strategia de bază și recomandările generale trebuie adaptate în funcție de tendonul tratat. Deci, de obicei, trebuie să includem o serie de metode în proces, dar nu există o formulă strictă de tratament atunci când avem de-a face cu tendinopatii. Recomandările sunt acolo, dar acestea necesită adaptare.
Recomandări de bază la îndemâna celor care tratează tendinopatii
- Tendoanelor nu le place repausul. Deci trebuie să schimbăm abordarea și să vorbim despre adaptarea încărcării. Tendonul afectat de tendinopatie este tras de un mușchi slab, în cele mai multe cazuri, cu excepția celor acutizate. Deci este necesară întărirea musculaturii.
- Trebuie ținut cont de tendonul în sine. Tendoanelor nu le place compresia, decât dacă face parte din proprietățile țesutului (de exemplu, tendoanele peroniere). Deci compresia trebuie introdusă în tratament ceva mai târziu, pe parcurs.
- Tipul tendonului: pozițional sau cu rol de arc?
Evident, abordarea diferă de la individ la individ. Uneori este necesară tratarea durerii și abia după afecțiunea în sine.