Ce este antrenamentul BFR?
BFT (Blood Flow Restriction) poate fi aplicat pe un spectru larg, în geriatrie, în antrenamentul persoanelor sănătoase, al celor care suferă de afecțiuni cardio-vasculare, dar și pentru pacienții care suferă de afecțiuni ale sistemului nervos central (AVC, Parkinson).
De reținut că deși antrenamentul BFR este folosit în ziua de azi în multe arii, dovezile științifice sunt încă insuficiente pentru a susține acestă metodă în tot spectrul utilizării și implicit, pentru dezvoltarea de procedee standardizate de aplicare.
Cum se aplică eficient antrenamentul BFR
Unul dintre pionierii cu renume în antrenamentul BFR este Vasileios Korakakis, terapeut cunoscut pentru abordările inovatoare și dedicarea față de îmbunătățirea profesiei. Acesta este de părere că din punct de vedere economic, se cheltuie prea multe resurse pe intervențiile de tip pasiv.
Mai mult, fie că e vorba de subiectul antrenamentului BFR sau nu, pacientul trebuie implicat activ și pasiv în procesul de recuperare în așa fel încât să formeze o alianță cu fizioterapeutul pentru rezolvarea problemei, fără a pasa responsabilitatea doar către terapeut.
Din acest punct de vedere, Korakakis preferă să folosească metoda BFR în combinație cu exerciții pentru ameliorarea durerii sau alte obiective terapeutice. Astfel, pacientul contribuie în mod activ la atingerea obiectivului său.
După ani buni de cercetare și experimentare cu diferite procente de restricție sangvină, Korakakis a ajuns la concluzia că se pot obține răspunsuri specifice în funcție de rata de ocluzie. În funcție de intervalele de restricție utilizate ca parte integrantă a antrenamentului BFR, se poate ajunge la reducerea durerii sau se pot crea adaptări musculare și ale tendonului.
Mai mult, Korakakis este de părere că eficiența și notorietatea de care se bucură antrenamentul BFR vor cuceri lumea fizioterapiei.
Abordarea corectă a metodei BFR
“Conform experienței mele” este o frază des întâlnită, spune Korakakis. “Să vezi și să tratezi pacienți la fel timp de 30 de ani, nu îți oferă o experiență de 30 de ani”. Fără un mediu care să încurajeze evoluția prin discuții și participare activă în tratamentul pacientului, există riscul repetării aceluiași lucru și al stagnării practicii medicale.
Ca regulă generală, e important ca un fizioterapeut să nu-și riște dreptul la practică sau mai mult, să riște viața pacientului doar pentru a adăuga în tratament încă o metodă de antrenament.
Este necesară punerea în balanță a riscurile asociate cu acțiunile pe care le facem sau pe care le recomandăm, dar și beneficiile lor. Dacă acest raport favorizează riscul, poate este necesară abordarea altor metode sau tehnici de recuperare.